Să lăsăm o ţâră aprigile dispute politice ale momentului pentru a zăbovi asupra unui subiect în aparenţă minor dar care, în realitate, spune multe despre societatea noastră de azi. La anumite intervale de timp, îşi face loc în spaţiul public un grup de presiune sau, mai bine zis, un fel de sectă ce propovăduieşte că nu romanii sunt strămoşii noştri, ci taman viceversa: romanii se trag din daci, iar spaţiul nostru, carpato-danubiano-pontic, ar fi un fel de buric al Pământului, de unde a plecat întreaga civilizaţie occidentală.
Construcţia mitologică a dacilor e poveste veche, pe care o găsim şi în adâncurile puturoase ale defunctului Institut de Istorie al PCR - o instituţie care, după cum se vede, îşi dorea mai mult de la viaţă decât să mistifice adevărul despre 16 februarie 1933 sau să-i construiască lui Nicolae Ceauşescu o biografie de erou. Şi aşa se face că Tovarăşul ne era prezentat de către serviciile de propagandă ca descendent din familia lui Decebal, dacă nu de-a binelea ca o reîncarnare a lui Burebista.
De ce tot acest efort? Simplu: ideologilor naţional-comunismului nu prea le convenea ideea că poporul român s-a născut în urma cuceririi romane. Tovarăşul nu putea fi un descendent al unor regi care pierduseră bătălii! În plus, Roma însemna elementul civilizator, occidental, ceea ce nu convenea deloc unei puteri care-şi făcea titlu de glorie din izolarea ţării. Şi ce cadou mai frumos I se putea face Geniului Carpaţilor decât ideea că nu ei au venit să ne civilizeze pe noi, ci invers?
Revoluţia din 1989 nu a pus capăt aventurii „dacologiei", cum ar fi fost de aşteptat. Dimpotrivă. Dacologii au devenit „societate civilă". Şi, după câteva „congrese de dacologie", au început să posteze pe internet filmuleţe de propagandă, preluate cu nesaţ de o presă cu spirit critic atrofiat dar cu mare foame de audienţă.
Drept este că, în mai mult