Doar capitolul Watergate, episodul austriac Jorg Haider, realegerea lui Putin in fruntea sovietelor democrate si vodevilul prelungit al mandatelor iliesciene mai pot concura cu ce se intampla acum in Romania.
O lunga vara fierbinte ale carei tarasenii s-au comprimat in nu mai mult de o luna. Datele stau chircite intr-o singura esenta - raspunsul poporului la intrebarea shakespeariana: a fi sau a nu (mai) fi Traian Basescu la Cotroceni.
Pana atunci, la usa bate o saptamana absolut infernala. Exaltarea acut generalizata a compus un enorm abces. Umori nezagazuite se vor revarsa troppo allegro peste traditionala noastra doina. Crescendo, ceas de ceas, intr-o nebuna numaratoare finala. Cu apogeu dincolo de paroxism in noaptea cea mai lunga, din 29 spre 30 iulie.
Este aproape imposibil sa atribui unui regn al vietuitoarelor gama si tonurile in care se exprima actualmente lumea romaneasca. Miza Traian Basescu, ca o chintesenta a Fanarului revazut si adaugit, s-a apropiat extrem de masa critica.
Tabloul seamana izbitor cu cadre ale cinematografiei italiene proprie anilor '60. Lenjerie intima intinsa la uscat intre doua cvartale peste capetele trecatorilor. Propunerea unei vestimentatii comportamentale pe fond de alb imaculat s-a prapadit inainte de a se naste.
Se poarta in draci trivialitatile, promiscuitatea. Traversam o distopie din care Wells si Orwell s-ar fi inspirat cu garantat succes in studiile lor pentru noi oferte literare. Daca vulgul are dreptul circumstant la exprimarea prin neaos folclor, uneori pitoresc, altfel ar trebui sa stea lucrurile in cazul dregatorilor, de oriunde or fi ei.
Este prea mult deja sa le mai ceri lefegiilor consacrati politic sa-si masoare cuvintele. S-a ajuns departe, foarte departe cu patima. Ura pulseaza venin in exprimari. Acea trimitere a lui Iliescu catre lumea ne
