Un nou proiect al Legii Sănătăţii se află în dezbatere publică. Proiectul e mare, subiectul e stufos, până şi o mică parte din el va putea intra în vigoare doar de la 1 ianuarie! Dacă omul e sănătos, puţin îi pasă că există măcar o asemenea lege. În schimb dacă e bolnav sau are pe cineva dintre apropiaţi cu probleme de sănătate, devine interesat.
Tipic vremurilor noastre post-decembriste chinuite de sindromul alinierii la normele europene, am reuşit să dăm cu băţul în baltă destul de des. Ca nişte yesmen aprobăm şi suntem de acord cu orice ni se impune, fără a sta măcar o secundă pe gânduri: oare ni se potriveşte? Oare avem cum, avem cu ce? Medicul nostru de familie nu seamănă cu cel din filme. Reţeta noastră electronică e splendidă, dar lipseşte cu desăvârşire. Şi aşa va rămâne atâta vreme cât mai avem localităţi fără electricitate, (de unde atunci internet?) Localităţi fără cabinete medicale. Spitale zăvorite. Promoţii de medici care pleacă cu primul avion după absolvire. Şi lista poate continua. Iar acolo unde există cabinet medical, dai 10 lei pe o adeverinţă că eşti apt de muncă, te anunţi cu o zi înainte dacă ai nevoie de o reţetă, dar te prezinţi când te programează. Rezistă, faci şi tu o pauză! Cine te-a pus să te pricopseşti cu o boală cronică? Farmacista se sperie de reţetă, e interpretabilă! Reţeta, deocamdată. Medicul îţi prescrie doar două din trei medicamente… al treilea nu intră. Dă de „plafon!” Uff!
Şi atunci dezbaţi cu încredere noul proiect de lege în care se spune că nu-i adevărat că şi copiii vor contribui la asigurările de sănătate, că urgenţa va fi gratuită pentru oricine, că bolile banale vor fi scoase din acel pachet de bază ca să fie înlocuite cu cele grave… Hm! Sună frumos! Dar ce boală poate fi banală, când la noi se poate muri şi de o măsea stricată!
Un nou proiect al Legii Sănătăţii se află în dezbate
