Unul dintre cele mai valoroase castele renascentiste din România se află chiar în judeţul Alba, la Vinţu de Jos. Însemnătatea arhitectonică şi istorică însă nu poate fi evidenţiată decât prin nişte ruine, care au rezistat cu încăpăţânare vicisitudinilor timpului.

Castelul Martinuzzi de la Vinţu de Jos era, odinioară, un loc plin de viaţă şi o minunăţie arhitecturală. Destinaţia iniţială a castelului era de mănăstire dominicană, ridicată în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Cât despre biserica mănăstirii, aceasta era uimitoare ca proporţii (47 m lungime), având corul prelung, poligonal şi nava acoperită de bolţi ogivale. În 1532, însă, în timpul crizei traversate de Biserica Romano-Catolică din Transilvania, ultimul călugăr a fost alungat de nobilul Nicolae Kocsárdy, care a transformat mănăstirea în castel. L-a vândut apoi lui Gyorgy Martinuzzi, episcop de Oradea şi guvernator al Transilvaniei.

Anumite izvoare atestă castelul drept cetate regală a domnitorilor Radu de la Afumaţi şi Radu Paisie, din Ţara Românească, însă Martinuzzi este cel care va demara primele reamenajări importante. După asasinarea lui Martinuzzi în anul 1551, într-una din încăperi (din ordinul generalului Castaldo), edificiul trece în posesia mai multor persoane. Astfel, la începutul secolului al XVII-lea, castelul ajunge în stăpânirea principelui Gabriel Bethlen, care realizează alte modificări majore, completate pe parcursul secolelor XVII-XVIII.

Rezonanţele sumbre ale castelului nu se opresc odată cu omorârea lui Martinuzzi. Peste 44 de ani, Aron Tiranul, fiu al lui Alexandru Lăpuşneanu şi domn al Moldovei, supranumit „cel Cumplit” a fost întemniţat în castel odată cu familia sa, în urma unui complot pus la cale de Sigismund Bathory. Aron Tiranul fost ucis în 1595, iar oasele au fost aruncate afară din mormânt în anul 1600 de către soldaţii armatei lui Basta. @N_P