Daca eliminarea lui Traian Basescu de pe scena politica ar da startul afirmarii unei noi generatii de politicieni, care au fost tinuti pana acum legati intr-un loc al desavarsirii spirituale fara legatura cu lumea de afara, plina de facaturi, as fi primul care sa militeze pentru demiterea sa.
Daca ar fi convins ca este ciotul care impedica Romania sa o ia spre stele, cred ca presedintele insusi ar demisiona. Asta desigur, idealizand lucrurile, ceea ce nu e cazul. Tara asta e departe de a lansa in sufletul romanilor perceptia renasterii, pentru ca personajele publice au convingerea unei vocatii mesianice, dar nicio legatura cu credinta.
Analizand harababura din planul structurii intime a liderilor, inexistenta unor programe cu noima, nu identific, cu ajutorul dimensiunii personalitatilor politice, vreun deznodamant care sa poata fi pus in legatura cu o perspectiva elitista, sau psihologica, sau sociologica. E mai degraba o combinatie intre psihanalitic si artistic, ceea ce spune multe despre raspunsul la intrebarea "unde mergem". Intr-un neant controlat volens-nolens de apartenenta noastra la Uniunea Europeana.
Toate indiciile arata ca ne vom desparti de Traian Basescu fara sa ne dam seama daca avem nevoie de lideri autoritari sau nu, daca simtim ca ne indreptam spre o lume a concurentei sau nu, a muncii, increderii, daruirii.
PDL isi va relansa viata alaturi de Mihai Razvan Ungureanu deoarece nu are alta solutie. Vasile Blaga este un organizator excelent, dar nu are carisma necesara seducerii unei populatii flamande de manele. Tinerii din jurul lui MRU ar face-o, deoarece sunt flamanzi, dar nu au aderenta in partid, lipsa de solidaritate dintre grupurile din PDL - sa nu ne imbatam cu apa rece, ceea ce se petrece acum e doar rodul fricii, fara Traian Basescu raman orfani - nu este de natura sa creioneze un traseu ascenden
