Delegaţia e completată de Norbert Trandafir, Alexandru Coci şi Dragoş Agache, invitaţi la Olimpiadă deşi nu au obţinut timpi de calificare. Ieri, preşedintele federaţiei, Viorel Păunescu, a anunţat prime speciale pentru o performanţă la Londra

În jurul bazinului de la Izvorani e o linişte usturătoare, nu ai crede că înăuntru se amestecă visele olimpice ale sportivilor cu efortul ultimelor pregătiri. La marginea apei, statura impozantă a francezului Philippe Lucas, antrenorul Cameliei. Trupul ei abia se bănuieşte în ritmul sincopat al turelor: călcîiele, fruntea, cele două braţe care au adus aurul la Atena 2004.

Secundele în franceză şi munca pe româneşte

Philippe pare un viking îndîrjit, cu pletele cărunte şi pieptul plin de lanţuri. Scrutează culoarul pe care Camelia urcă şi coboară fără preget, aproape şi fără sunet. "Trente-deux, dix-neuf", vocea francezului cu cronomentrul în mînă te duce cu gîndul la cotele apelor, încă anunţate la radio. Camelia se opreşte, răsuflă greu. E o alchimie de timp, nervi şi planete musculare.

Pe fundal apar şi băieţii care o vor însoţi la Olimpiadă, Norbert, Dragoş şi Alexandru. Sînt mai destinşi, se tachinează şi zburdă pe culoarele opuse ale sălii. Cei trei au ajuns la Londra pe baza invitaţiei oferite în urma rezultatelor bune din ultima vreme, asta deşi nu atinseseră baremul A necesar calificării.

"I am happy"

După încă o tură, Camelia se opreşte la scara de metal: priveşte fix, calculează respiraţia, ne salută între secundele de eliberare a concentrării. E parcă un ritual de ieşire din apă pentru brăileanca de 30 de ani.

Alungă ultimii stropi cu braţele încă tremurînd: pe fiecare din unghiile lungi ale mînilor răsare o coroană neagră. "La degetele mari scrie «I am happy». Pentru că sînt fericită cînd vin acasă, mai ales atunci cînd urmează Olimpiada