Nu-i de mirare că au ales să vină în acel loc. 130 de ani au trecut peste zidurile clădirii, peste zăbrelele de unde acum flutură pânze de păianjeni, peste uşile grele, din metal, care se deschideau în urlete şi ţipete de gardieni puşi pe bătaie. Fortul 13 Jilava. Cea mai terifiantă puşcărie comunistă. ”Închisoarea morţii”, cum a fost ea denumită.
Aici, unde ghearele bolii şi ale exterminării cuprindeau zilnic zeci de oameni istoviţi de nemâncare şi de bătăi animalice. Cel mai adesea, pe intelectuali, oameni citiţi, curajoşi şi integri, incapabili să suporte cu fruntea senină ororile unui sistem care te distrugea. ”O închisoare unică, pentru că s-a trasformat dintr-un sistem de apărare al cetăţenilor, aşa cum fusese el proiectat la indicaţia regelui Carol I, într-un malaxor de distrugere”, spune purtătorul de cuvânt al penitenciarului Jilava, Cristian Micu.
Nimic din toate aceste lucruri nu ajunseseră la urechile celor 10 tineri studenţi, veniţi de la Facultatea de teatru şi televiziune Babes Bolyai din Cluj. Au călcat pentru prima dată peste urmele paşilor foştilor deţinuţi, fără să ştie mai nimic din durerea şi suferinţa impregnate în acea închisoare. A fost de-ajuns ca profesorul Janos Tarkanyi să le pună un filmuleţ în care mareşalul Antonescu era omorât, chiar în clădirea în care aveau ei să păşească şi pe loc au fost de acord cu proiectul ambiţios al dascălului lor: realizarea unui documentar prin care să încerce să spună, onest, şi curat, prin imagini, poveştile cutremurătoare ale celor care au trăit între zidurile mucegăite şi urât mirositoare ale celulelor minuscule în care erau închişi.
Povestea unei clădiri impresionante, cu destin schimbat în rău. ”Istoria dincolo de cuvinte”, un proiect iniţiat de reprezentanţii penitenciarului Jilava, care îşi doresc să facă cunoscută istoria fortului şi a memoriei locului.
7 lemne pentru -20 de
