La începutul secolului trecut, acoperirea mediatică a Jocurilor Olimpice însemna publicarea în ziare. Era singura modalitate de a afla ce se întâmplă pe arene pentru cei care nu erau în tribune. În 1996, la 100 de ani de la primele Jocuri moderne, a existat în premieră o pagină de Internet cu ştiri, fotografii, rezultate şi vânzare de bilete. În cei 100 de ani, presa a evoluat incredibil. În 1936, Jocurile de la Berlin au fost transmise pe larg la radio: 2.500 de posturi, în 28 de limbi. În 1964, Tokyo a stabilit o premieră: prima transmisie prin satelit la TV. 40 de ţări au preluat transmisia. La Londra, în 1948, avusese loc deja o transmisie TV, dar terestră, local. În 2012, vor exista competiţii transmise 3D, iar pe Internet vor fi disponibile toate întrecerile, integral, în direct!
FIECARE MINUT AL FIECĂREI COMPETIŢII, ÎN DIRECT
Transmisia TV bate de mai mulţi ani recorduri. În 2000 au fost 3,7 miliarde de telespectatori, în 2004 s-a ajuns la 3,9, iar în 2008, la 4,3, dintre care două miliarde doar la ceremonia de deschidere. În 2012 va fi similar, dar recordurile vor fi bătute pe Internet. La precedentele Jocuri Olimpice, Facebook avea 100 de milioane de utilizatori, iar Twitter şase milioane. Acum, Facebook are aproximativ 900 de milioane, iar Twitter 140! Chiar dacă sportivilor li se interzice folosirea acestor medii, ele vor fi parte importantă a Jocurilor. Pentru concurenţi a fost creat aşa-numitul HUB, unde pot interacţiona cu fanii.
Pentru ca Jocurile să ajungă în atâtea locuri, desfăşurarea de forţe a presei e pe măsură. 28.000 de ziarişti vor fi la Londra, recordul fiind al postului american NBC care trimite 2.700 de oameni. BBC va avea aproape 800, în timp ce Associated Press trimite 200, iar France Presse 150. NBC va difuza pe de altă parte nu mai puţin de 5.535 de ore de emisie pe diverse platforme. Dacă te-ai uita non-stop, ai