Londra este primul oraş care găzduieşte pentru a treia oară o ediţie a Jocurilor Olimpice de vară, după cele din 1908 şi 1948. De fiecare dată a existat un context global special, fie că vorbim despre condiţiile economice, politice sau pur şi simplu de nivelul de dezvoltare a sportului. De fiecare dată au existat premiere, iar unii participanţi au intrat în istorie.
Criza economică, general valabilă
În 1908, Jocurile trebuiau găzduite iniţial de Roma. Erupţia vulcanului Vezuviu şi nevoia de reconstrucţie a oraşului Napoli au determinat însă capitala Italiei să abandoneze din motive economice. Londra a avut mai puţin de un an la dispoziţie pentru organizare. Pe de altă parte, mulţi atleţi irlandezi au boicotat ediţia din 1908 în semn de protest faţă de refuzul Marii Britanii de a acorda independenţa Irlandei. Până şi astăzi, echipa Statelor Unite refuză să-şi plece steagul în faţa Coroanei Regale Britanice la ceremonia de deschidere în semn de solidaritate cu irlandezii.
În 1948, Jocurile Olimpice veneau după Al Doilea Război Mondial, tot într-o criză economică, astfel că au fost denumite chiar Jocurile Austerităţii. Marea Britanie a luat în calcul chiar cedarea organizării către Statele Unite, dar Regele George a insistat că este o şansă pentru reconstrucţia ţării. Stadionul Wembley supravieţuise războiului, a fost doar instalată o pistă nouă de atletism. N-a fost construită nicio bază sportivă nouă, iar mulţi participanţi au venit cu mâncarea de acasă!
Şi în 2012 ne aflăm în mijlocul unei crize economice, dar asta nu-i împiedică pe organizatori să ofere cele mai mari medalii din istoria Jocurilor: 7 mm grosime, 85 mm diametrul şi 400 de g. În plus au fost construit baze sportive grandioase şi extrem de scumpe, care au iscat numeroase controverse. Costurile totale cu organizarea depăşesc zece miliarde de euro.
Câştigătorul care n-a
