Pe măsură ce mă uit mai atent la ce ni se-ntâmplă de la o vreme, nu pot să-mi înăbuș sentimentul de admirație în fața unei „opere politice” (numite, în termeni populari, „lucrătură”) care atinge armonia unei opere de artă. Avem un scenariu cu trei personaje, dintre care două sunt victime – un președinte (victima 1) și un popor (victima 2) –, iar al treilea personaj este scenaristul însuși (USL), pe care-l vom numi beneficiarul (scenariului). De ce este genial acest scenariu? Pentru că beneficiarul își atinge ținta (lichidarea victimei 1) activând în final victima 2 pe care, în prealabil, victima 1 încercase să o salveze. Genialitatea scenariului stă în încercarea beneficiarului (având mari șanse de reușită) de a distribui unul dintre personaje într-un rol perfect contradictoriu: victima finală a beneficiarului (victima 2, poporul român) este mai întâi aliata lui. Altfel spus, genialitatea scenariului stă în încercarea beneficiarului de a convinge poporul român să-și dea cu stângul în dreptul.

Să luăm cele trei personaje pe rând. Beneficiarul scenariului are nevoie de toate pârghiile puterii ca să anihileze autonomia unei justiții care începe să dea semne de normalizare. Trebuie înlăturat urgent autorul declanșării acestui proces. Punctul său slab: pierderea popularității în urma unor măsuri de austeritate impuse de un context de criză. Fiind în primă instanță cel care suportă aceste măsuri și amețit de propaganda beneficiarului, poporul român nu întrevede momentul în care va profita de ele. El nu poate deocamdată accepta că în felul acesta este evitat un rău ulterior mai mare. Așadar, psihologic, terenul este pregătit pentru a-l transforma – pe cel ce-ncearcă să scoată țara din impas – în dușmanul ei. Prin tehnici de manipulare mediatică și de organizare sistematică a urii, transformarea acesta îi reușește beneficiarului.

Președintele devine astfel vic