Domnii şi boierii Ţărilor Române au dăruit bani mănăstirilor Kutlumuz, Zografu, Marii Lavre şi Dionisiu din Grecia. În schiturile Prodromu şi Lacu sunt şi azi călugări români.

Timp de secole, până când averile mănăstireşti au trecut în proprietatea statului (1863), voievozii şi boierii munteni şi moldoveni s-au întrecut în danii către Athos cu omologii sârbi, ruşi şi bulgari.

Kutlumuz, mănăstirea de suflet a muntenilor

La început, atenţia domnilor munteni s-a îndreptat spre Mănăstirea Kutlumuz. Primele legături datează din timpul lui Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care a ajutat lăcaşul. Apoi, cu banii lui Vladislav I (1364-1377), stareţul Hariton, devenit mai târziu mitropolit al Ţării Româneşti, a refăcut mănăstirea.

Tot la Kutlumuz, au trimis danii Mircea cel Bătrân (la cererea călugărului Ieremia, voievodul a dăruit satul Cireşoaia), Laiotă Basarab, Basarab cel Tânăr, Vlad al IV-lea „Călugărul", Vlad al VI-lea „Înecatul", Vlad al VII-lea

Vintilă şi Radu cel Mare.

Iar Neagoe Basarab (1512-1521) a construit Biserica Sfântul Nicolae, chilii pentru călugări, o trapeză (sală de mese), o pivniţă, o brutărie, o bucătărie, un hambar, o bolniţă (spital), un arhondaric (casă pentru primirea oaspeţilor). Potrivit lui Nicolae Iorga, Neagoe Basarab a sprijinit şi Marea Lavră. „Bătrâna clădire a lui Atanasie suferi prefaceri adânci, făcându-se din nou, «toată biserica cea mare, cu oltarul şi cu tinzile», tot acoperişul, cu întrebuinţarea plumbului celui vechi, «toată clisarniţa», pe lângă un dar de vase de aur şi de argint, de zevese cusute cu sârmă de aur, prea înfrumuseţate. (...) Un venit, «un mertic mare», de 90.000 taleri pe an, o asigura" (Nicolae Iorga, Muntele Athos în legătură cu ţerile noastre).

Şi alte mănăstiri au beneficiat de galbenii vistieriei domneşti. De pildă, Alexandru, fiul lui Mirce