Prinsi in batalia demiterii Presedintelui Basescu am analizat prea putin consecintele diferitelor variante de incheiere a acelei batalii. Referendumul din 29 iulie poate fi (nu este sigur) un sfarsit de capitol dar cu certitudine nu este sfarsitul cartii. De deznodamantul lui depinde urmarea. Independent de sentimentele noastre fata de omul Traian Basescu sau de aprecierea asupra oportunitatii trecerii la suspendarea lui, votul nostru trebuie ghidat in functie de preferinta pentru unul sau altul dintre scenariile determinate de solutia cu care procedura demiterii se va incheia. In virtutea unui asemenea rationament este posibil ca si unii dintre simpatizantii Presedintelui-suspendat sa voteze in favoarea demiterii si invers.

Mai intai sa reamintim situatia politica oficiala in care Romania se va gasi de-a lungul zilei de 29 iulie. In momentul in care urnele se vor deschide si pana la inchiderea lor, Romania va avea un presedinte in exercitiu care este interimar si un presedinte ales care este suspendat din exercitiul functiei sale. Suspendarea constituie o demitere provizorie. Acest provizorat se poate termina prin confirmarea si, astfel, permanentizarea demiterii sau prin revocarea acesteia. Decizia o iau cetatenii prin referendum, ceea ce inseamna ca Parlamentul l-a demis pe seful statului ad referendum. Acest referendum se organizeaza pentru a trece de la o Romanie cu doi presedinti – unul real, activ, chiar daca aleatoriu si provizoriu si altul virtual, in asteptare, chiar daca ales – la o Romanie cu un singur presedinte.

Un regim „bi-prezidential” este prin definitie unul instabil si conflictual, chiar daca doar un singur presedinte exercita efectiv atributiile functiei. Regimul mono-prezidential poate fi unul de calm si stabilitate, atunci cand presedintele unic nu induce artificial conflicte intre institutiile statului ori intre stat si societat