Pentru a câta oară în istoria recentă reușește economia americană să se reinventeze și s-o ia de la capăt?

Barack Obama și Mitt Romney cad de acord cel puțin asupra unui lucru: economia americană o duce prost. Șomajul s-a priponit undeva peste pragul de 8%, iar creșterea economică din prima jumătate a anului a fost de sub 2%, față de aceeași perioadă a anului trecut. Pericole pasc peste tot: prăbușirea zonei euro, încetinirea motoarelor Chinei sau apropierea așa-numitului „vârf fiscal“, un mix înfricoșător de creșteri de taxe și tăieri de cheltuieli publice.

Domnii Obama și Romney nu se pun însă de acord asupra a ceea ce ar fi mai nociv în momentul de față: realegerea unui președinte de stânga, care a reglementat sectorul privat până la sufocare, fără să-i fi înțeles prea bine mecanismele, sau înlocuirea sa cu un tip fără scrupule, venit din mediul fondurilor de investiții și care intenționează să-i ajute pe bogătașii care au provocat actuala criză să devină și mai bogați.

Așadar, vorbim de o economie destul de vulnerabilă. Totuși, tonul pesimist al actualei campanii electorală ignoră un element esențial. Cu ajutorul unui sector privat extrem de inovativ, această economie începe să se reinventeze. Sunt descoperite noi puncte forte, dar și leacuri pentru vechile probleme, într-un ritm care trebuie să dea de gândit blazatei Europe și centralizatei Asii.

Orice dezechilibru poate fi reechilibrat

Necazurile Americii vin în mare parte din excesul consumerist din anii anteriori crizei și din sistemul economic grotesc la care au dus aceste abuzuri. Până în 2008, creșterea SUA depindea în prea mare măsură de consum și de achiziția de locuințe, ambele finanțate din bani străini, injectați într-un sistem financiar subcapitalizat. Datoria privată ajunsese, încă din 2000, la 100% din veniturile totale, iar în 2007, la 133%. Ca regulă generală, du