În toate apariţiile pe ecranele televizoarelor, preşedintele suspendat Traian Băsescu are grija obsesivă de a avea ca fundal imaginea infinită a Constituţiei, urmărind să se înţeleagă că toate acţiunile sale emană din „prescripţiile biblice ale sfintei constitu­ţiuni”. Această obsesie nu este una de conjunctură. Încă de când s-a instalat pe „tronul” prezidenţial de la Cotro­ceni, n-a avut dorinţă mai arzătoare decât să modifice legea fundamentală a României după chipul şi asemă­narea sa. Deşi preşedintele nu are dreptul să intervină asupra Constituţiei şi să se erijeze în iniţiator de proiect constituţional, un astfel de crochiu a fost înaintat către Consiliul Legislativ, iar conţinutul acestuia a fost în aşa fel modificat încât atribuţiile preşedintelui să devină de-a dreptul discreţionare şi dictatoriale. Să răsfoim împreună modificările aduse de Traian Băsescu prin pro­iec­tul pe care l-a înaintat Parlamentului la data de 1 iunie 2011. O primă „zăbală” cu care să poată hămui Parlamentul, instituţie cu care se războieşte încă din momentul instalării la Cotroceni, se ascunde în următoarea sa pro­pu­ne­re: „În afară de imunitate pentru de­cla­raţii politice, nu mai este nevoie de un aviz al Parlamentului pentru ares­tarea sau anchetarea unui membru al Par­lamentului”. Altfel zis, senatorul sau deputatul care nu-şi ţine gura, poa­te ajunge cu uşurinţă după zăbrele. De sabia prezidenţială nu scapă nici Guvernul neascultător. De exem­plu, pentru a-şi consolida supremaţia asupra Executivului, Traian Băsescu cere modificarea art.85 în sensul că, îl citez din nou: „propunerea premierului de revocare şi numire a unui ministru să se facă numai după consultarea preşedintelui”. Pedeapsa prezidenţială nu-i oco­leşte nici pe magistraţi, deşi el cla­mea­ză mereu că Justiţia este inamovibilă şi independentă. Preşedin­tele zice că nu se amestecă în „treburile interne” ale Justiţiei