În Parlamentul României există camere video de supraveghere. Și camerele de luat vederi ale televiziunilor. A împiedecat asta cu ceva transformarea, de către Roberta Anastase, a aproximativ 70 de voturi în 180, pentru a trece Legea Pensiilor? Cu nimic. Nici Merkel, nici Manuel Barroso, nici Angela Merkel nu au considerat acest ”amănunt” ca fiind un atac grav la adresa democrației. Și nu se poate obiecta că ”nu ar fi știut”. După cum ne asigură în aceste zile chiar Traian Băsescu, Europa știe foarte bine ce se întâmplă în România, fără a fi nevoie să fie informată de către cineva.

Traian Băsescu și susținătorii lui sunt revoltați că pe 29 iulie se va putea vota în secții amenajate în restaurante sau cârciumi, care nici nu ar fi supravgheate cu camere video. Nu știu de când a devenit președintele suspendat ușă de biserică pentru a fi revoltat că se poate vota într-o cârciumă. Dar, cu siguranță, atacurile din ultima săptămână, care încearcă să anticipeze o fraudare a votului, sunt semnul că Traian Băsescu a rămas fără muniție. Faptul că referendumul a fost prelungit cu patru ore, că a rămas fără linie telefonică securizată de la STS ori că vor exista secții de votare amenajate în locuri mai puțin convenționale nu sunt teme de campanie. Eventual, ar putea constitui temă de campanie de ce pe Litoral ori în stațiunile montane nu există mai multe școli, spitale ori alte instituții publice mai ”onorabile” decât cârciumile, pentru a găzdui votul.

Iar dacă ar fi să discutăm pe fond, extinderea posibilității de a vota (număr mai mare de număr de secții, orar mai lung) sunt un argument împotriva fraudării rezultatului. Pentru că eventualele ”furăciuni” se fac în contul celor care nu se prezintă la vot și cărora le-ar putea fi atribuite voturi într-o anumită direcție. Cu cât mai mulți români votează ”în deplasare” (la munte sau la mare), cu atât mai puțin, dacă nu