Extinderea oraşului spre sud-vest şi creşterea rapidă a numărului locuitorilor au impus desfiinţarea cimitirului vechi (cel amintit anterior), de la 1 ianuarie 1900 toate înmormântările urmând să se facă la cel actual (Cimitirul Central). Până la data de 1 noiembrie 1908, toate osemintele urmau să fie mutate, locul vechiului cimitir fiind deja vândut.

În şedinţa Consiliului comunal din 25 mai 1910, condusă de primarul Mihail Koiciu, acelaşi Virgil Andronescu venea cu propunerea votării unui regulament actualizat. Iată cum se argumenta proiectul său: „D-l Andronescu arată că oraşul Constanţa în ultimul timp a luat un mare şi îmbucurător avânt, îmbunătăţiri s-au făcut de toţi acei care s-au perindat pe la primărie, însă printre cele ce se impun în legătură cu europenizarea oraşului stă strâns legată şi jalnica situaţie în care lâncezeşte modul cum se fac înmormântările; se ştie că actualmente nu există în oraş decât dricul comunal vechi, deteriorat şi în stare de plâns, acest dric fusese pe vremuri destul de respectabil, pus la dispoziţia catedralei, care îl închiria familiilor decedaţilor...". Şi mai departe: „Animat - zice d-sa - de dorinţa de a introduce o îmbunătăţire reală, schimbând cu totul starea de până aci a înmormântărilor, şi-a propus în calitate de consilier municipal, a întocmi un regulament pentru serviciul pompelor funebre prin dare în concesiune; la întocmirea acestui regulament s-a folosit de alte regulamente similare ale altor capitale de judeţ...". Votat în acea şedinţă, acel regulament se aplica doar creştinilor .

Un an mai târziu, sub primariatul lui Titus Cănănău, se votează un nou „regulament pentru darea în concesiune a pompelor funebre".

La 23 mai 1934 se aprobă de Comisia interimară „Regulamentul pentru administrarea cimitirelor Municipiului Constanţa", primul prin care se fixau condiţiile de vânzare şi de folosire a locuril