Metoda de calcul al LIBOR este, în mod evident, deficitară. Totuși, modificarea acesteia s-ar putea dovedi dezastruoasă
Mânia declanșată de presupusa manipulare a LIBOR (London Interbank Offered Rate, rata dobânzii practicate în tranzacţiile dintre băncile de pe piața londoneză) și a semenului său european, EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate, rata dobânzii la care bancile europene se împrumută între ele în euro) este departe de a se stinge. În Marea Britanie, vicepreședintele Băncii Angliei și președintele Barclays au fost aspru trași la răspundere de o comisie parlamentară. În SUA, se pare că Rezerva Federală din New York ar fi știut de această ilegalitate încă din 2007; Comisia bancară a Senatului se pregătește acum de anchetarea cazului.
Și totuși, în tot acest timp mecanismele de bază ale LIBOR își văd de treabă în continuare. În fiecare dimineață, la 11 fix, angajați ai celor mai mari bănci din lume trimit din birourile lor londoneze estimările privind costurile de împrumut în diverse monede și pe diverse termene. Câteva minute mai târziu, cifrele apar pe zecile de mii de computere ale traderilor din întreaga lume și se răsfrâng, apoi, asupra condițiilor de creditare, a prețului derivativelor și a altor instrumente financiare.
Să fim optimiști și să presupunem că tentativele de manipulare a LIBOR aparțin deja trecutului. Chiar și așa, în toată această poveste există o problemă spinoasă: aceste cifre sunt fanteziste, chiar dacă băncile care le emit au, cu adevărat, cele mai bune intenții. Și asta pentru că piața interbancară nesecurizată, unde băncile ar trebui să se împrumute unele pe celelalte, este înghețată bocnă. Cel puțin în zona euro, a devenit o excepție ca o bancă să mai crediteze altă bancă. Instituții financiare care dețin lichidități preferă să-și depună banii la Banca Centrală Europeană (BCE), care ulterior împrumută băncile care a
