România nu îi răsplăteşte îndeajuns munca, dar nu ar pleca de lângă oamenii pe care îi iubeşte şi care îi întregesc toate eforturile. Într-un interviu acordat Mediafax, sabrera de la poalele Tâmpei Bianca Pascu vorbeşte despre sportul care o caracterizează, familie, JO şi dorinţa de a ajunge cât mai sus.
Reporter : – Este prima participare la Olimpiadă, ai emoţii?
Bianca Pascu : – Da, este prima participare. Deocamdată nu am emoţii, dar cu cât se apropie vremea plecării, presiunea apare.
R : – Este dificil să practici un asemenea sport?
B.P.: – Fiecare sport are greutăţile lui, şi cred că da, şi sportul nostru este foarte greu, necesită o pregătire fizică şi psihică foarte grea.
R : – Ce te motivează cel mai mult?
B.P.: – În prezent, mă motivează faptul că am fost accidentată foarte multa vreme şi am venit după o accidentare. În noiembrie am fost operată a treia oară la piciorul stâng şi încă nu sunt 100 la sută pregatită fizic, dar cred că persoanele de lângă mine şi antrenorul mi-au întregit pregătirea.
R.: – Ai vreun obiectiv bine conturat?
B.P.: – Obiectiv? Fiecare ne jucăm cartea acolo. Normal că îmi doresc un parcurs bun, îmi doresc o medalie, dar nu ştiu… Sperăm să fie bine, să ajungem sănătoşi şi să ne întoarcem tot sănătoşi.
R.: – Care vor fi principalele adversare? Presupun că le cunoşti.
B.P.: – Da. Mi-am aflat două dintre posibilele adversare, le-am analizat, le-am vizionat, mi-am pregătit acţiunile, dar tragerile la sorţi vor avea loc cu două zile înainte de începrea concursului.
R.: – Cum ai ajuns sa faci sabie ? De la câţi ani ai început să practici acest sport?
B.P.: – Am început scrima, cred ca de la 10 ani, şi la 14 ani m-am mutat la Bucureşti, eram deja la lot.
R.: – De unde eşti?
B.P.: – Sunt din Braşov. Am făcut doi ani handbal, după care a venit la şcoală antrenorul meu d