A trecut Sântilie cu nedei, târguri, interdicţii şi dezlegări. Au trecut aproape toate zilele consacrate divinităţilor solare din cortegiul său. Au fost sărbători marcante ale calendarul popular, singurele de peste an despre care se spune că ar fi ţinute şi de musulmanii de la noi, de frica focului.

Sâmbătă a fost ziua lui Ilie Pălie, vizitiul Sfântului Ilie, cel care s-a aruncat împreună cu stăpânul său în apele mării ca să scape lumea de draci, iar duminică (luni, în unele zone) a venit rândul altui personaj mito-folcloric al panteonului românesc, cunoscut sub numele de Foca. "Se zice că Pălie naşte focul, iar Foca, ce cade a doua zi, ar sufla în acel foc şi l-ar mări." (T. Pamfile) Despre Foca circulă mult mai multe poveşti, şi asta se poate datora faptului că are un corespondent în calendarul ortodox. Este vorba despre Sfântul Mucenic Foca, episcop de Sinope, ale cărui moaşte au fost aduse la Constantinopol în ziua de 23 iulie, anul 403. Şi pentru că la romani "phoque" era o divinitate ce trăia în adâncurile mării, sfântul martir din vremea împăratului Traian a fost investit ca patron al corăbierilor. La noi, datorită numelui său, Foca a fost asociat cu pârjolul şi focul. "Un om s-a dus la seceră în ziua lui Foca şi, după ce a lucrat mai mult timp, un vânt năprasnic i-a risipit toată munca. A urmat o ploaie cu grindină care l-a omorât, de nu l-au putut nici îngropa."(T. Brill) "Ţinem ziua de Foca să nu trăsnească grajdurile cu vite. Tot aşe, ca să ne apere copiii de tăte bolile, muierile noastre le face închinăciune (cruce) şi le pune o ţâră de tămâie sub perini." (M. Lapteş) "Foca se ţine ca să ferească recoltele de opăreală… e o sărbătoare aşa de mare, că o ţin şi turcii." (T. Speranţia) "Provoacă incendii şi arsuri pe corp dacă nu i se prăznuieşte ziua." (I. Ghinoiu) "Pe Foca îl sărbătoresc cu deosebire muierile. Nicidecum nu-i iertat a face pâine