Wael Ghonim, autorul unor memorii scrise la cald, în tranşeele revoluţiei, rămâne până astăzi unul dintre cele mai puternice simboluri ale Primăverii Arabe: prototipul activistului postmodern, al insurgentului digital care a intuit înaintea regimului forţa platformelor de reţelizare socială. „Dacă vrei să eliberezi o societate, dă-i Internet“, obişnuia el să spună.
Prin simpla activare a unei pagini de Facebook („Kullena Khaled Said - Noi toţi suntem Khaled Said“) şi care gradual se transformă într-o vitrină a abuzurilor regimului, jucând în acelaşi timp rolul de vector de catalizare a conştiinţei publice, Wael devine unul dintre autorii tsunamiului online care avea să cucerească universul virtual al egiptenilor, revărsându-se apoi în lumea fizică şi măturându-l pe Mubarak. Treptat, pagina sa de Facebook ajunge să articuleze vocea „generaţiei online“, să exprime o conştiinţă colectivă, paralelă, care nu mai putea fi îndiguită şi reprimată de un regim lipsit de legitimitate.
De la rezistenţa „online“ şi până la protestul în lumea fizică, „offline“, nu a fost decât un pas. Teama şi frica de autorităţi începuse să dispară. Tăcerea era treptat convertită în putere. La un moment dat, Wael a postat ideea unui protest simbolic, de-alungul coastelor Alexandriei, împotriva injustiţiilor regimului Mubarak. Participanţii, îmbrăcaţi complet în negru, ca într-o ceremonie funerară şi în deplină tăcere, aveau să se plaseze cu spatele la mare şi să formeze un lanţ uman, ţinându-se de mâini. Rezultatul a fost fenomenal. Timp de cinci minute lumea parcă se oprise în loc. Pentru protestatari şi Egipt. Au fost mii de participanţi.
Asemeni unui bulgăre de zăpadă, totul avea să culmineze cu explozia din Piaţa Tahrir. În cele din urmă, manuscrisul lui Ghonim este, mai mult decât o carte de memorialistică, un veritabil manual de înfăptu
