Lucrările la axa Bucureşti-Londra-Washington (sau, în fine, Berlin, că nu suntem deloc sigure) sunt în toi. A se citi: lucrările la benzinăria din capu’ străzii Comăniţa. Ca mâine o să oprească aici, pentru un plin de benzină, Barack Obama, aflat la cel de-al cincilea mandat, Putin o să-i taie chitanţa, iar madam Merkel o să-i cânte olari-i-ooo în timp ce-i plasează sub nas un carton cu cârnaţi plus bere. E-he! Ce ştim noi? Aici se face istoria adevărată!
Până la ora prezentului document word, Suspendatul nu venise prin Comăniţa. Ziariştii prezenţi la faţa locului se uită plictisiţi după orice ameţit care se apropie de porţile închise. Ştim la ce se gândesc, iar unii, cărora nu le e frică de penibil, chiar întreabă: "Ăsta cine mai e? Da’ paparudele-astea cine mai sunt?” Ăia mai informaţi donează ştirea cu generozitate, da’ cu condiţia s-o ştie şi ei. Li se face poză la toţi, pentru orice eventualitate. Lasă, că e bine s-o reţină retina aparatului de fotografiat sau cristalinul camerei de luat vederi.
Tanti Ioana de la biserica Dichiu iar e încântată. Fata Ioana, mai-marea Suspendatului, iar a venit să-şi ia lumânările, cele treizeci. Treizeci de lumânări, aprinse la vii, dar de data asta nu pe toate, vezi bine, s-o mai fi dus şi pe la vreo altă biserică sau, poate, cine-ştie, le ţine-n casă, că e bine să ai lumânări în casă, nu se ştie niciodată. "Am vorbit cu ea, aşa cum stau de vorbă cu matale. E tare drăguţă, să ştiţi, are ceva deosebit”. Suntem sigure de asta, singurul mare defect al Ioanei e taică-su. "Are ceva şi din tac-su, e clar, da’ nici tac-su nu e un bărbat urât, prostia lui îl strică, răutatea”. De data asta, Ioana purta o rochie cenuşie. Cenuşie ca starea de spirit din Comăniţa, presupunem noi abile.
"Da’ e înaltă, dom’le, e înaltă, nu ştiu cu cine-o fi semănând. E înaltă şi suplă, îmi place de ea, nu mai e aşa grasă
