Aici, la Londra, într-o lume globalizată a sportului, aceşti români contribuie la peisajul divers, care adaugă farmec Jocurilor. Canoistul Gheorghe Simionov a cîştigat 3 titluri mondiale şi o medalie olimpică de argint în anii '70 pentru România. De 21 de ani, e antrenor al lotului de kaiac-canoe al Mexicului Are tricou verde cu guler roşu şi o şepcuţă albă cu însemnele Mexicului. Spaniola lui e molcomă, extrem de corectă, dar cu un vag accent. Greu de detectat pentru cei nefamiliarizaţi. Este româna cu iz lipovean aplicată peste varianta aztecă a spaniolei. Savuros, nu?

Gheorghe Simionov e antrenorul coordonator al lotului de canoe al Mexicului. A venit în România acum trei săptămîni în cantonament cu singurul lor sportiv de la această disciplină calificat la Jocurile Olimpice de la Londra.

Acum îşi spune povestea nord-americană. O poveste care durează de 21 de ani şi care a devenit a doua sa viaţă, viaţa mexicană.

Departe, dar aproape de România, Nea Gicu, aşa cum este strigat chiar şi în Mexic, vine în fiecare an în ţara unde s-a născut,în cantonament cu sportivii săi. Nu are timp să-şi viziteze mama, dar fratele lui mai mic, Toma, i-o aduce la Snagov

Prima poveste, cea pur românească, a cuprins 13 ani de canoe la nivel înalt, între 1966, cînd a luat primul său aur mondial, la canoe 2 pe 10.000 de metri, împreună cu Petre Maxim, şi pînă în 1979, momentul ultimului podium la CM, bronz pe distanţa de 1.000 de metri alături de fratele său mai mic, Toma. La mijloc se găsesc alte 9 medalii mondiale şi una olimpică, argintul de la Montreal.

Gicu, aşa cum îi spun toţi, chiar şi mexicanii, s-a apucat apoi de antrenorat. Au trecut cîţiva ani buni. În 1991, era tot la Steaua, pentru care concurase şi ca sportiv. Locotenent-colonel, urmînd ca peste doi ani să urce în grad, pînă la colonel.

Atunci s-a întîmpl