În 1908, Reggie era campionul en-titre al Africii de Sud la atletism, însă nu avea bani să călătorească la Londra pentru Olimpiadă. Un jurnalist din oraşul său a făcut însă o colectă şi a sponsorizat călătoria lui Walker în Europa.

Ajuns la Londra, Reggie nu se afla printre favoriţii cursei de 100 metri, însă avea să uimească întreaga lume şi să intre în cărţile de istorie ale atletismului. A avut şi noroc, pentru că l-a întâlnit pe Sam Mussabini, cel care câţiva ani mai târziu îl va antrena şi pe Harold Abrahams, campion olimpic în 1924, alături de care a început să se pregătească.

Câteva nume mari nu s-au calificat în finala sutei, dar Walker a reuşit să o facă. În prima rundă, s-a impus relativ uşor, cu timpul de 11 secunde, iar în runda secundă l-a surclasat pe William W. May din Statele Unite ale Americii, egalând totodată recordul olimpic de 10,8 secunde. De fapt, timpul obţinut de Walker a fost de 10,7 secunde, dar a fost rotunjit prin adăugare la cea mai apropiată cincime de secundă, conform regulilor de la acea vreme.

Acest timp l-a calificat în finală unde a concurat împotriva altor trei nord-americani, printre care şi James Rector, care de asemenea egalase recordul olimpic în ambele runde de calificare. Walker l-a învins pe Rector cu un pas şi jumătate, egalând din nou recordul olimpic.

Walker, care a murit pe 5 noiembrie 1951, este în continuare cel mai tânăr câştigător al probei olimpice de 100 de metri, la vârsta de 19 ani şi 128 de zile.

În 1908, Reggie era campionul en-titre al Africii de Sud la atletism, însă nu avea bani să călătorească la Londra pentru Olimpiadă. Un jurnalist din oraşul său a făcut însă o colectă şi a sponsorizat călătoria lui Walker în Europa.

Ajuns la Londra, Reggie nu se afla printre favoriţii cursei de 100 metri, însă avea să uimească întreaga lume şi să intre