Uneori se întâmplă să fiu un imbecil romantic. Tinerii mei colegi mi-au spus că T. Băsescu o să vrea să se întoarcă la Cotroceni prin orice mijloace. Nu, am zis eu, nu se poate, e un om mândru, cu 7-8 milioane de voturi împotriva lui şi cu câteva sute de mii, un milion pentru, nu va accepta asta, el, politicianul poporului. De fapt, poate că, subconştient, îmi venea greu să accept că am stat la masă şi am încercat să vorbesc omeneşte cu această cutră vopsită.

Zile în sir, T. Băsescu a refuzat să rostească expresia lovitură de stat, spre deosebire de strigacii PDL. Chiar a precizat că un şef de stat nu se poate juca cu astfel de cuvinte. Acum, vorbeşte din 5 în 5 minute de lovitura de stat pe care o s-o dea poporul român votând.

Sâmbătă, T. Băsescu îndemna oamenii să meargă la vot să dea replica cuvenită plagiatorului Ponta şi „paiaţei” Antonescu. Bravo lui, mi-am spus. Nici 48 de ore mai târziu, spune că se gândeşte la boicotarea totală a referendumului, el să nu voteze, PDL să nu-şi trimită reprezentanţi în comisiile electorale.

Înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale în legătură cu intervalul orar 7-23 pentru referendum, T. Băsescu declară, depăşindu-l pe CV Tudor, care măcar aştepta rezultatul alegerilor ca să zbiere că a fost furat, că referendumul va să fie fraudat. Curajosul, bătăiosul, eroul T. Băsescu refuză lupta, concurându-şi adversarii doar în materie de compromitere a României în ochii Europei.

Că USL a forţat legea, Constituţia, timpul pentru a-l trimite în faţa poporului, da, e adevărat. Dar singura soluţie pentru a rezolva democratic derapajul nedemocratic este sancţionarea prin vot popular a „loviturii de stat” invocate de T. Băsescu şi PDL. Care, dacă au îndoieli în legătură cu corectitudinea referendumului, pot să ceară observatori europeni, dar nu să nege actul alegerii naţionale înainte ca el să se producă. @N_