Dar necinstea fundamentala a unui prim ministru care nu vrea sa accepte ca si-a insusit beneficii academice nemeritate si a unor universitari care au consimtit sa acopere aceasta frauda vor atarna greu nu numai in evaluarea unui om, ci si in aceea a unui partid, a invatamantului romanesc si a tarii intregi. Regret, dar sunteti partasa la aceasta nefasta dezonoare.

Stimata doamna, Ne-am intalnit fata catre fata de doua ori. O prima data, cand ati acceptat sa vizitati Colegiul „Noua Europa". Va solicitasem o intalnire pentru a incerca o clarificare de statut a acestei institutii si ati raspuns cu promptitudine si receptivitate. Imi amintesc ca, desi ministru, ati venit la volanul masinii proprii si ca am putut avea un dialog rezonabil. A doua oara, s-a intamplat sa fim, impreuna cu altii, membri intr-un juriu academic. Intre timp, fusesem placut surprins sa constat ca ati indraznit sa puneti in discutie temeiurile legale ale unei universitati particulare de trist renume („Spiru Haret"), o profitabila fabrica de diplome pe care, dupa stiinta mea, nici un alt ministru nu o tratase cu o ingrijorare echivalenta. Am si scris un articol despre curajul Dvs. de atunci, desi contraziceam, astfel, nu prea luminoasa Dvs. imagine publica. „Actiunea Spiru Haret" n-a dat rezultate. Mi-ati spus-o, de altfel, cand ne-am intalnit: „nu cred sa reusesc; au o retea de sustinere incredibila...". Acum doua luni, am fost mirat sa vad ca partidul din care faceti parte a preferat sa riste o stingheritoare balbaiala in chestiunea Ministerului Educatiei, decat sa mearga pe solutii la indemana, chiar daca previzibile. Banuiesc ca nu vi s-a parut nici Dvs. normala nominalizarea unei doamne (al carei nume nu reusesc sa-l retin), provenind tocmai din sfera invatamantului privat, apoi a unui obscur domn din Ardeal, suspect de plagiat si, in sfarsit, a unui sindicalist rudimentar, inapt si inade