O butadă mult vehiculată spune că totul e permis în război și în iubire. Varianta pentru timp de pace a acesteia se referă la iubire și politică și mi-a revenit în minte odată cu anunțul, anticipat de câteva zile, al boicotului PDL față de referendumul din 29 iulie. Era firesc să se întâmple așa, pentru că, dicolo de glorie, onoare și alte concepte care de obicei sunt străine politicienilor de peste tot, deci și de pe la noi, ceea ce contează în cele din urmă este victoria. Și, din moment ce arbitrul meciului, Curtea Constituțională, a dat fatidica cifră de 9,15 milioane de voturi ca și condiție de validare a referendumului, era normal ca aceasta să devină baza întrecerii pentru mult râvnitul pupitru cu Administrația Prezidențială. Au început calculele, și ambele tabere au ajuns la niște concluzii. USL știe că toate sondajele îi sunt favorabile cu două treimi la una, știe și că se anunță o prezență de peste 50%, numai că mai știe și că sondajele pot fi înșelătoare, mai ales acelea pe care ți le comanzi singur. Aceste lucruri le știe și tabăra aliată președintelui Băsescu, care nu are nicio șansă să învingă în acest referendum. Dar are portița nevalidării acestuia, din lipsă de cvorum, și singura șansă este aceea de a o folosi. De la plan până la anunțul public nu mai este decât un pas, care tocmai s-a făcut, ceea ce aruncă dintr-o dată calculele USL în aer. Și asta pentru că, dacă faci abstracție de sondaje, și te bazezi pe cele mai recente alegeri, cele de acum o lună jumătate, ai niște statistici ale Biroului Electoral Central nu prea îmbucurătoare. E drept, pentru primari au votat 10,8 milioane de oameni, dar pentru consilierii județeni doar 8,9. Ai, așadar, o medie de 9,85 milioane de votanți, dintre care USL are doar 4,46 de milioane, adică sub jumătate. Bineînțeles că mai sunt diversele construcții politice din teritoriu, care mai aduc încă vreun milion și jumă