Randamentele titlurilor de stat emise de ţările considerate sigure ating noi minime istorice, iar în multe cazuri acestea au ajuns în teritoriu negativ

Costurile de împrumut ale statului spaniol emise cu scadenţa la 10 ani au urcat ieri peste 7,5%

Rose Ouahda (Carmignac Gestion) spune că piaţa creditului guvernamental s-a împărţit în două segmente, unul având atribuţiile unei pieţe de credit, iar celălalt ale unui paradis de refugiu

Aversiunea la risc a revenit cu putere în aceste zile şi, dincolo de scăderea cotaţiilor bursiere, aceasta se resimte mai mult prin departajarea clară pe care investitorii o fac în pieţele de bonduri între instrumentele emise de state care sunt considerate solide fiscal şi cele ale unor ţări care se confruntă cu derapaje ale datoriei publice. Ieri titlurile de stat ale Spaniei cu scadenţa la 10 ani au atins nivelul de 7,5%, potrivit cotaţiilor afişate de Bloomberg, cel mai ridicat nivel de la adoptarea euro.

Prin contrast, titlurile de stat americane cu aceeaşi maturitate au atins un minim al randamentului de 1,4%, în măsura în care investitorii consideră că acestea sunt un plasament sigur, care oferă şi avantajul celei mai mari lichidităţi. Nu numai emisiunile Trezoreriei SUA se află la căutare în aceste zile. Bondurile guvernamentale ale Marii Britanii şi Finlandei cu scadenţa la zece ani au atins ieri noi minime record, ca şi titlurile de stat germane cu maturitate la doi ani, acestea tranzacţionându-se în teritoriu, care oferă cumpărătorilor randamente negative. În aceeaşi situaţie se află emisiuni ale Finanţelor Publice din Elveţia, Danemarca şi Finlanda.

Pieţele de bonuri de Trezorerie deja s-au separat după două tipologii, a declarat pentru Bloomberg TV Rose Ouahba, investment fund manager la Carmignac Gestion. Astfel, sunt titluri de stat care continuă să se tranzacţioneze ca într-o piaţă a creditului