În secolul al XVI-lea, pe teritoriul Transilvaniei exercită o puternică influenţă reformaţii. Tensiunile religioase devin extreme.
Istoria politică a Evului Mediu în Europa este dominată de instituţiile şi credinţele religioase. În acest sens, pastorul german Luther a exercitat, în timp, o influenţă mai mare şi a amprentat istoria mai profund decât oricare dintre regii şi împăraţii vremii. Datorită tezelor sale afişate pe o uşă din Wittenberg (Saxonia) în 1517, Biserica din Europa a devenit ceea ce profesorul britanic Diarmaid MacCulloch numeşte „o casă dezbinată".
Bir, în numele Domnului
Se poate spune că după căderea comunismului asistăm şi la redescoperirea istoriei. Multe evenimente şi conflicte prezentate de istoriografia comunistă ca efecte ale luptei de clasă dintre exploataţi şi exploatatori îşi vădesc originea în conflicte de ordin religios. De pildă, răscoala de la Bobâlna (1437) şi cea condusă de Gheorghe Doja (1514), care au zguduit Transilvania.
Conflictul din 1437 a fost declanşat de pretenţia episcopului catolic al Transilvaniei, Gheorghe Lepes, de a încasa o dată întreg birul pentru biserică datorat pe ultimii trei ani. Cum credincioşii erau obligaţi, anual, la a zecea parte (zeciuiala) din fiecare produs al gospodăriei lor, plata aceasta cumulată i-ar fi privat de necesarul hranei. Mulţimea nemulţumiţilor s-a îngroşat cu iobagii români ortodocşi impuşi la birul către catolici. Ce-a urmat se ştie din istoria învăţată în şcoala primară. O baie de sânge, promisiuni încălcate, iar, la final, înţelegerea cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum. Se oficializa astfel, pentru viitoarele secole, statutul maghiarilor, saşilor şi secuilor de „privilegiaţi" şi cel de naţiune tolerată pentru români.
O cruciadă deturnată
Pe fondul expansiunii Imperiului Otoman şi implicării papalităţii în zdrobirea
