Mă întreb, pentru cei mai tineri, care nu au trăit mineriadele pe pielea lor, oare cu ce seamănă zilele astea? Ei cum ar putea afla ce începe cu ce se întâmplă de două luni încoace? Noi am văzut în anii ‘90 democrația distrusă cu bâta, iar distrugerea validată cu votul. Acum e distrusă cu parlamentul și se pregătește a fi validată tot cu votul.

Am cântărit îndelung tot ce am aflat des­pre subiect, ca să iau o decizie finală des­pre participarea mea la referendum. Obi­ectivul principal pentru mine și pentru România pe care mi-o do­resc e ca Traian Băsescu să rămână președinte. Nu pen­tru el, dar e singura poziție din care le poate da, îm­preună cu oficialii UE, pes­te degetele obraznice și ires­ponsabile celor care nu doresc o Românie aliniată principiilor, normelor și ins­tituțiilor europene. Dacă Băsescu e demis, toți suntem dați la o par­te din Europa și din speranța unui viitor mai bun. Pentru mulți ani.

Așadar, obiectivul prim nu e ca Băsescu să rămână președinte în glorie, câștigând referendumul la număr de voturi. Eu în­țeleg că domnia sa își dorește și ne cere asta, dar problema mea nu e cum să fac ca să îl ajut pe el, ci cum să fac ca să mă ajute el pe mine, că ăsta ar trebui să fie rolul unui politician. Nu risc siguranța mea și a lumii mele pe scorul lui, căci nu victoria lui mă animă, ci obligația și da­toria lui de a rămâne la post și de a apăra statul de drept împotriva celui mai fu­ribund atac din ultimii 22 de ani.

Cea mai sigură cale pentru atingerea aces­tui obiectiv e ca referendumul să fie in­validat. Contribuția mea la acest rezultat e să nu mă duc la vot. Să nu cad în cap­cana necesității exercitării dreptului democratic de par­ticipare la vot. Am de gând să apăr democrația, nu să o îngrop cu armele ei, dând curs manipulării gro­solane și masive a ata­catorilor ei.

Când îl vedeam pe Băsescu cum ține la brâu și spe­ci