Ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat: tabăra pro-Băsescu a lansat oficial mesajul de boicotare a referendumului din 29 iulie.

Motivele invocate sunt diverse: de la metodele puciste prin care s-a ajuns la suspendarea preşedintelui, cu paralizarea Constituţiei, stâlcirea legilor şi decapitarea ilegală a unor instituţii, până la crearea unui cadru legal propice fraudei la referendum. Orbită de dorinţa acaparării totale şi rapide a puterii, USL a oferit Opoziţiei argumente solide pentru boicot. Toate măsurile luate pentru organizarea referendumului par făcute pentru a scădea securitatea scrutinului. Să nu uităm: în procesele-verbale nu va mai fi menţionat numărul celor care votează pe liste separate, nici al celor care votează la secţia unde sunt arondaţi; nu va mai fi precizat numărul ştampilelor din secţiile de votare; voturile adunate cu urna mobilă nu vor fi înregistrate separat; secţiile de votare nu vor mai fi supravegheate video. Toate aceste probleme erau rezolvate de la alegerile trecute (prezidenţialele din 2009), dar au reapărut acum, printr-o rea-credinţă revoltătoare. În loc să facă paşi înainte pentru a creşte securitatea scrutinului, implementând softul care interzice votul multiplu, Guvernul Ponta a eliminat şi elementele de siguranţă de la alegerile anterioare! Orb să fii, şi tot vezi cum se creează cadrul unui furt cu premeditare.

În aceste condiţii, dublate de certitudinea înfrângerii la urne şi de riscul îndeplinirii cvorumului de 50%+1, tabăra anti-pucişti (care înseamnă ceva mai mult decât tabăra pro-Băsescu) risca să pună umărul la demiterea preşedintelui suspendat şi, prin asta, la hegemonia absolută a grupării Ponta-Antonescu-Voiculescu. Îi mai rămânea o singură şansă: invalidarea referendumului, scenariu realist chiar şi în condiţiile unei fraude majore din partea maşinăriei USL. Doar nişte sinucigaşi ar fi refuzat o asemenea op