Pe nepusa masa, presedintele l-a atacat, dur si in contratimp cu mersul evenimentelor, pe Regele Mihai. Atunci el a pierdut definitiv sprijinul, posibil votul catorva zeci de mii de romani, jigniti in crezul si constiinta lor. Intrucat au curs deja tone de cerneala pe tema referendumului din 29 iulie, nu voi relua discutia despre utilitatea ori inutilitatea lui, despre legitimitate ori ilegitimitate, despre lovitura de stat pusa la cale de adversarii presedintelui ori despre multe altele care s-au scris pe aceasta tema. Nu voi face trimitere nici la temele conexe, asiduu macinate in malaxorul nostru politic de patent balcanic. Nu ma voi pronunta - aici si acum - nu pentru ca nu ar merita, dimpotriva! - cu privire la plagiatul tanarului premier. Prudenta nu vine din lasitate - m-am rostit deja pe acest subiect -, ci din lehamite. O lehamite nedisimulata, alaturi de milioane de romani, cu privire la aproape tot ce "produce" clasa noastra politica de la o vreme incoace. Sub zodia dezbinarii, la a carei edificare presedintele suspendat a contribuit din plin si adanc iresponsabil, fara sa fie singurul, evident, a inflorit un veritabil delir al acuzelor, speculatiilor si loviturilor sub centura, din toate partile, astfel incat urgisitul popor, beneficiar ultim in acest "lant al slabiciunilor", este indreptatit sa se intrebe, pe urmele nemuritorului Caragiale: "In ce tara traim?". Am facut cativa pasi - mai cu vocatie, mai fortati de imprejurari - in organizarea democratica, am reusit, cu infinite pierderi de energie, sa ne lipim de Europa, dar n-am evoluat in materie de intelepciune - insa ce spun eu cuvinte mari! - si in materiile mult mai pamantene ale responsabilitatii ori ale respectului pentru tara, nici macar cat un graunte de mustar, vorba Evanghelistului. Dimpotriva, ne-am intors in timp la epoca baricadelor, a sfasierii, arogantei si suficientei, de la inceputul a