Boicotul referendumului constituie un refuz justificat de a cauţiona o putere abuzivă şi mincinoasă, care modifică regulile în timpul jocului şi refuză să precizeze de la început condiţiile atribuirii victoriei.
În timpuri normale, ar trebui să ne ducem la referendumul din 29 iulie. Implicarea cetăţenească se realizează prin vot, nu stând acasă. Dar acestea nu sunt timpuri normale: în câteva zile, USL, alături de aliaţii săi din UDMR şi UNPR, a decapitat ilegal conducerile parlamentului, a legiferat prin ordonanţe de urgenţă în mod neconstituţional, a demis un Avocat al Poporului inconfortabil, l-a suspendat pe preşedinte fără temei. Numai scandalul imens din presa internaţională şi presiunile nemaivăzute ale Comisiei Europene, precum şi ale unor puteri precum Germania, SUA sau Marea Britanie au încetinit sau amânat în oarecare măsură asaltul USL asupra instituţiilor statului, având drept ţintă finală justiţia. Acum, în campania pentru referendumul de demitere a preşedintelui, USL dispune de forţe covârşitoare: cea mai mare parte a primăriilor ţării, toţi prefecţii, deconcentratele. Dispune apoi de mijloace de propagandă puternice prin televiziunile lui Dan Voiculescu. Majoritatea populaţiei, încă traumatizată de măsurile de austeritate ale fostei guvernări, pare să nu înţeleagă bine miza demiterii preşedintelui Traian Băsescu. Ea nu a devenit suficient de sensibilă la criticile europene şi nu realizează suficient implicaţiile lor pentru următoarele luni şi ani. Deruta şi dezorientarea precumpănesc în multe dintre straturile şi categoriile sociale.
În această situaţie, credem că boicotarea referendumului cu scopul invalidării sale este unica soluţie rezonabilă pentru cei care, voind să spună NU, doresc totodată să facă şi un gest eficient, chiar dacă lipsit de spectacol. USL se teme de invalidare, dovadă prelungirea programului
