Sau de ce este din nou ceasul al doisprezecelea

A sosit din nou timpul să facem o alegere fundamentală şi să ne asumăm opţiunea făcută: Ne dorim o ţară în care să domnească legea deasupra tuturor, în care să trăim liberi, în egală demnitate, sau într-o ţară condusă de o elită autoimpusă, imună faţă de lege, în care instituţiile statului sunt ocupate de mafie iar cetăţeanul îşi negociază libertatea în schimbul îngăduinţei Sistemului?

Adevărul este că n-am fost niciodată majoritari. Nici în decembrie 1989, nici în iunie '90, nici în ianuarie 1999. Nici măcar atunci când CDR sau Alianţa DA au câştigat alegerile nu am fost majoritari. Cei care am dorit să trăim liberi, cei care am ieşit în stradă pentru a ne elibera de trecutul comunist, cei care ne-am dorit o justiţie dreaptă şi independentă, cei care ne-am dorit să ducem ţara în NATO şi Uniunea Europeană, nu în Balcani sau la răsărit, am fost întotdeauna minoritari. Majoritatea au reprezentat-o EI. Ei sunt cei care pentru două sute de lei în plus la salariu ar fi preferat să poarte cu veselie lanţurile dictaturii comuniste şi umilinţa regimului Ceauşescu. Ei sunt cei care şi-ar fi dat viaţa pentru Ion Iliescu şi FSN, chiar dacă acesta promitea „socialism cu faţă umană'' şi „despotism luminat'' iar Adrian Năstase vroia să integreze România în CSI. Ei sunt cei care aplaudau minerii în iunie '90 atunci când aceştia băteau cu bestialitate orice tânăr sau tânără care aduceau a student. Ei sunt cei care au preferat să închidă ochii la corupţia profundă a statului în timpul regimului Năstase, pentru un corn şi un pahar cu lapte plătit din banii oamenilor cinstiţi. Ei sunt cei care venerează seară de seară viţelul de aur al regimului securisto-mafiot pe care îl reprezintă şi îl servesc Dan Voiculescu şi Antenele lui. Ei sunt cei care preferă să trăiască în genunchi toată viaţă şi îmbrăţişează „liniştea'