Cutremurele vrîncene sînt repetabile la intensităţi nepredictibile. În Europa, în ultimii 97 ani, cel mai mare număr de victime provocat de un singur eveniment seismic s-a înregistrat în România, pe 4 martie 1977: 1574 de persoane, din care în jur de 1400 în Bucureşti.
După numărul total de victime produse de cutremurele din secolul al XX-lea, România poate fi clasată regional pe locul 3, după Italia şi Turcia. Conform estimărilor Băncii Mondiale din 1978 (Report No. P-2240-RO), totalul pierderilor economice ale României a fost de peste 2 miliarde de dolari (echivalentul probabil a peste cca 8-10 miliarde de dolari astăzi). Peste 70% din pierderi au fost în domeniul construcţiilor şi peste două treimi – în Bucureşti.
În 1977, în Capitală s-au prăbuşit 32 de clădiri înalte din beton armat, dintre care 29 construite înainte de 1945, cu zero cunoştinţe de proiectare seismică, şi 3 noi, construite în anii ’60-’70.
În Bucureşti, în 1940, pe 10 noiembrie, s-a prăbuşit blocul Carlton, cea mai înaltă construcţie de beton armat din România, iar, pînă la 24 noiembrie, din dărîmăturile Carltonului au fost scoşi 136 de morţi.
Catalogul cutremurelor vrîncene indică unele cu intensităţi similare sau mai puternice decît cel din 1977 (magnitudinea Gutenberg-Richter M=7.2). Cîteva mărturii ale unor astfel de mari cutremure din ultimele două secole (1802, M=7.7; 1838; 1940, M=7.4) în cele ce urmează:
● „În 1802, 14 oct. la şapte ceasuri şi jumătate din zi, fost-au mare şi năpraznic cutremur care au căzut multe sfinte monastiri. Căzut-au şi sfînta Monastire Cotroceni. Căzut-au şi sfînta Monastire Vălenii de Munte“… (Pomelnicul Mînăstirii Văleni)
● „1802, Oct. 14.... s-au cutremurat pămîntul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din Bucureşti, şi clopotniţele, şi alte case înalte s-au sfărîmat şi clopotniţa cea vestită de înaltă care
