Dacă ieri pe axa Bucureşti-Londra-Washington de pe Comăniţa se lucra în disperare, azi, vorba reporterului, "timpul parcă s-a oprit în loc". Cică Suspendatul s-a dus la Cotroceni azi. D-aia şi ziariştii care fac de planton în faţa sediului de campanie sunt mai puţini şi parcă mai relaxaţi. E un soare de te crăcănează. Nici poliţiştii nu mai sunt ce-au fost zilele trecute. Gloria lor a apus repede, topită de dogoarea din termometre. Stau la umbră sau în maşină şi aşteaptă să treacă timpul. Vezi dacă nu sunt şmecheri ca noi? Că noi ne adăpostim în biserica Dichiu, unde e răcoare şi tanti Ioana de la lumânări. Azi am decis amândouă să-i dăm pace lu’ tanti Ioana şi să n-o mai punem să ne povestească cum vede dumneaei tâmpenia băsisto-naţională. O întrebăm ce-a mai gătit şi ne răspunde că mai are încă dintr-o ciorbă de legume de acum două zile. Că noi nu mai ştim ce să mai gătim.

Pe urmă începe şi ne căinează, că adică ce-o să se aleagă de noi nu ştie, că ea a trecut prin război, da’ parcă războiul nu-i nimic pe lângă ce ne aşteaptă pe noi şi pe copiii noştri, c-o să apucăm vremurile alea de-o să se termine petrolu’, de ăla care o să aibă lampă cu gaz o să fie boieru’ boierilor, meseriaşu’ meseriaşilor, că vai de capu’ nostru. Să ne-nţelegem. Tanti Ioana e o femeie fără carte multă, care a apucat Marea Foamete de după cel de-al doilea război mondial şi care are, deci, un sistem de referinţă foarte concret, bazat pe experienţa empirică de viaţă. Prin toate analizele politico-economico-sociale la care am supus-o fără milă în aceste zile, tanti Ioana devine, credem noi cu umilinţă, exponentul cel mai de seamă al poporului român, adevăratul şi singurul reper intelectual al acestei societăţi conduse de cârnaţi cu orgolii şi pretenţii, nemiloşi, fără scrupule şi, în general, fără nimic sfânt în ei. Nu ne temem să afirmăm că tanti Ioana e un Moromete în variantă femi