Londra este primul oraş care găzduieşte trei ediţii ale Jocurilor Olimpice. Prima oară, Olimpiada de vară a poposit în capitala britanică în 1908, apoi a revenit în 1948, iar anul acesta poposeşte din nou aici. Cum se compară însă cele trei olimpiade?

Corespondentul RFI la Londra, Petru Clej

Olimpiada de vară de la Londra de anul acesta va cuprinde competiţii sportive în 26 de sporturi, cu 10.500 de participanţi, din peste 200 de ţări.

În 1908 au fost doar 2008 participanţi, dintre care 37 de femei, din 22 de ţări, care s-au întrecut în 22 de discipline sportive.

În 1948, la prima ediţie postbelică, organizată după o pauză de 12 ani, au fost prezenţi cu puţin peste 4.100 de sportivi, dintre care 10% femei, din 59 de ţări, care au concurat în 17 sporturi.

Ediţia din 1908 a fost un eveniment organizat aproape exclusiv de sectorul particular, a costat 75 de mii de lire sterline (7 milioane în banii de azi), în 1948 costurile organizării s-au ridicat la 750 de mii de lire (echivalentul a 23 de milioane în 2012), iar pentru actuala Olimpiadă, cheltuielile au ajuns la 9,3 miliarde de lire, imensa majoritate provenind din bani publici.

Interesant este faptul că în 104 ani, capacitatea stadioanelor olimpice a scăzut de la 120 de mii (stadionul de la White City, în 1908, azi dispărut), la 85 de mii (stadionul Wembley, în 1948), la 80 de mii azi (stadionul de la Stratford, în estul Londrei). Explicaţia e simplă: azi toate locurile sunt aşezate, pe când în trecut, cele mai multe erau în picioare.

Dacă în 1908 şi 1948 sportul olimpic era strict amator, în 2012 în majoritatea cazurilor avem de-a face cu vedete ale sportului profesionist, de pildă atletul jamaican Ussain Bolt, tenismanul Roger Federer sau ciclistul Bradley Wiggins.

Politica n-a fost niciodată departe de competiţia sportivă. În 1908, refuzul autorităţilor brita