Minicampania care se apropie de final a avut drept teme principale cât de bun sau rău este guvernul USL, dacă e bine sau rău să ajungă Antonescu preşedinte, dacă putem ignora plagiatul lui Ponta, cum va fi fraudat votul şi altele asemănătoare. S-a uitat însă că duminică vom avea de răspuns prin da sau nu la întrebarea: „Sunteţi de acord cu demiterea preşedintelui României, domnul Traian Băsescu?". Asupra celorlalte întrebări ar fi mai nimerit să dezbatem şi să formulăm răspunsuri în campania electorală din toamnă.
Aşa cum a fost înfăptuită, suspendarea care face posibilă demiterea a fost rezultatul unui abuz de forţă. Curtea Constituţională a lăsat la latitudinea Parlamentului aprecierea existenţei şi a gravităţii încălcărilor Constituţiei de către preşedinte, dar nu putem trece cu vederea şirul de acte de forţă care au făcut posibilă declanşarea suspendării. Nu putem trece cu vederea nici tendinţele actualei majorităţi de a schimba conducerile tuturor instituţiilor statului, de la televiziunea şi radioul public până la Avocatul Poporului şi preşedinţii Camerelor, având ca unic argument majoritatea (una ilegitimă, la fel ca cea precedentă, ambele obţinute în urma unor trădări, nu ca rezultat al unui vot popular). Nici plângerea penală pentru delictul de opinie nu poate fi pierdută din vedere, ea constituind un periculos precedent. Dictatura majorităţii nu trebuie confundată cu democraţia, nici când a fost practicată de PDL şi cu atât mai puţin de către USL, care a criticat-o copios din opoziţie. Acesta este motivul pentru care voi ştampila NU sub întrebarea privind demiterea.
Traian Băsescu a abuzat, în opinia mea, de poziţia sa în 2009, atunci când a refuzat numirea lui Klaus Iohannis, susţinut de o largă majoritate parlamentară, în funcţia de prim-ministru. A preferat să legitimeze traseismul politic ca instituţie atunci când a chemat la
