Pentru majoritatea nemţilor, criza Euro n-a fost altceva decât un fulger la orizont neînsoţit de vreun tunet. De ieri însă, criza a căpătat o dimensiune cât se poate de concretă odată cu anunţul agenţiei Moody’s care spune că furtuna se va intensifica şi în Republica Federală.

Banii funcţionează numai dacă lumea crede în ei. De aceea moneda Euro a fost creată pe fundamentul încrederii că productivitatea Europei va putea suporta o nouă valută. Era echivalentul aurului care dădea în trecut stabilitatea şi valoarea unei monede. Numai că această încredere se zdruncină pe zi ce trece mai mult. Naţiunile fondatoare ale uniunii monetare precum Italia, Spania şi Grecia muşcă puţin câte puţin din fundaţia construcţiei monetare, iar altele precum Germania trebuie să supracompenseze deficitul.

Până acum părea că funcţionează bine. Până în momentul în care Moody’s n-a mai găsit nicio ieşire din dilema nemţească: dacă Grecia va părăsi zona Euro (şi semnalele în această direcţie se înmulţesc) atunci Germania va trebui să scoată bani mulţi din buzunar la nota de plată. Dacă zona Euro va rămâne în componenţa sa actuală, atunci Germania tot va trebui să scoată bani mulţi din vistierie pentru a salva construcţia.

Deseori s-a reproşat agenţiilor de rating că ele pun gaz pe focul crizei. În cazul acesta, Moody’s nu trebuie criticat de fel. Analiştii săi nu spun decât ce se va întâmpla inevitabil. În cel mai bun caz, Germania pierde miliardele acordate Greciei şi, de ce nu, altor state. În cel mai rău caz, criza Euro se extinde atât de mult încât afectează şi economia Germaniei şi atunci nici această ultimă ancoră nu va mai exista pentru Europa. Fie cum o fi: ziua scadenţei se apropie cu paşi repezi.

Spania: Criza se agravează, Germania e rugată să acţioneze (Le Figaro)

Criza din Spania e atât de gravă încât ministrul de finanţe a fugit la Berl