Traian Băsescu apelează la ultima soluţie: boicotarea referendumului. Truc murdar? Evident, da. Înseamnă că e disperat: singura variantă care-i mai dă ceva şanse în păstrarea funcţiei este neparticiparea la vot şi invalidarea referendumului. Îi iese planul? Probabil că nu. Cariera lui politică se termină aici: dat afară de la Cotroceni prin votul popular.

Dar nu se va da bătut uşor. Ca de obicei, are şi un plan de rezervă. De pildă acuzaţia de fraudare a referendumului de duminică şi, implicit, de nerecunoaştere a rezultatelor. Sunt de luat în calcul şi astfel de variante extreme.

În 2004 îşi acuza adversarii de fraudare electronică. Mai mult, cerea unele arestări. Zvonistica anunţa şi ocuparea de către susţinătorii săi a Pieţei Universităţii. Odată ajuns preşedinte a uitat de toate acuzele, nici macar nu şi-a cerut scuze. Uluitoare metamorfoza, nu? Mai este posibil aşa ceva acum? Puţin probabil. Dar un lucru nu trebuie ignorat: nu se va lăsa uşor dus de la Cotroceni.

Cu câteva zile în urmă, Băsescu ezita, deşi, era clar, tentaţia boicotului părea evidentă. Atunci declara că îi pune pe români într-o situaţie dificilă, îndemnându-i să vină la vot. Încă mai brava: dorea să câştige acest referendum. Era doar o iluzie. Transmitea mesaje ipocrite: voia o rapidă reabilitare a României în cadrul Uniunii Europene. Totul făcea parte din strategia lui: el este european, USL duce ţara în epoca anilor ’90. (Nu se lipeşte deloc de Băsescu eticheta de european, are altă imagine.) Jocul ipocriziei atingea cote maxime: Băsescu era înţelegător cu cei care nu vor veni la vot, era solidar cu sensibilitatea lor atinsă de lovitura de stat uselistă. (Disperat, ajunsese şi la acest ultim argument – alt exerciţiu de ipocrizie.)

Epoca Băsescu se apropie de final şi personajul central al ultimilor 8 ani pare să nu mai aibă soluţii. Va fi o ieşire jenant