M-am stabilit la New York pe la mijlocul anilor ’90 şi nu ştiam bine ce voiam să fac. Am încercat multe. N-are rost să le înşir. Îmi plăcea America. Îmi plăcea Bill Clinton. Am urmărit cu nesaţ scandalul felaţiei din Biroul Oval şi m-a amuzat povestea aceea – „I did not have sex with that woman“. M-a interesat mult dezbaterea care a urmat despre sex. Ce-i aia sex cu o femeie? Felaţia, ziceau clintonienii, nu e sex. Preşedintele nu a minţit. Ba este, ziceau anticlintonienii, şi preşedintele a minţit. Asta era marea temă a unei lumi întregi, căci America, mai mult decît alte ţări, e o lume. E chiar lumea. În fine, era o Americă splendidă. Deşi o duceam greu, îmi plăcea ţara în care nimerisem. Acum, nu mai e aşa. Şi eu, şi America ne-am schimbat. Dar am avut noroc că am ajuns în America exact în acele timpuri. După cîţiva ani, am ajuns să lucrez undeva în Brooklyn, făcînd mai multe treburi într-o redacţie. Printre altele, scriam şi chestii scurte pentru o revistă obscură, cu pretenţii culturale însă, la care lucram pe un salariu echivalent cu ajutorul social. Scriam anunţuri de toate felurile, mici reclame, dar şi cîte un anunţ funerar cînd murea sau se pomenea cineva din cartier. Acceptam aceste însărcinări cu plăcere, mai ales ca să îmi îmbunătăţesc engleza. Dar în tot acest timp, acasă, în cămăruţa în care locuiam, scriam în limba mea. Scriam mult, orice îmi trecea prin minte. Aveam în fiecare săptămînă cîte un proiect. Ba o piesă de teatru, ba o povestire, ba un eseu, ba un articol. Evident, nici unul dus la capăt.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace M-am apucat să ţin jurnale de nu ştiu cîte ori şi, de tot atîtea ori, le abandonam. Nu publicam nimic din ceea ce făceam acasă, se-nţelege. Venitul, însă, mi-l rotunjeam cu ce mai pica în urma unor schimburi mai lungi sau mai puţin rîvnite de alţii (de să
