● Uimitorul Om-păianjen / The Amazing Spider-Man (SUA, 2012), de Mark Webb.
După trei episoade succedate pe parcursul unui deceniu, seria Spider-Man o ia de la capăt cu un nou regizor (Mark Webb în loc de Sam Raimi), un nou actor (Andrew Garfield în loc de Tobey Maguire) şi un episod-pilot care povesteşte cum a devenit Spidey Spidey. Unele postere promiteau că povestea va fi una care n-a mai fost spusă, dar e pretty much un remake al primului Spider-Man regizat (acum numai zece ani) de Raimi. Peter Parker e din nou un licean slăbuţ, interesat de ştiinţele exacte, care, după dispariţia părinţilor săi, a fost crescut de un unchi şi de o mătuşă pîinea lui Dumnezeu, într-o casă newyorkeză desprinsă parcă dintr-un număr vechi din Saturday Evening Post. Încă o dată e îndrăgostit fără şanse de o Mary Jane (rebotezată Gwen Stacy) şi necăjit fără milă de un Flash (rebotezat Flash). Încă o dată e muşcat de un păianjen de laborator, ceea ce-i îmbunătăţeşte musculatura, reflexele, săritura în înălţime şi aderenţa la tavane, ziduri verticale etc., deşi de data asta nu dezvoltă şi capacitatea de a secreta pînză din încheietura mîinii. Şi încă o dată trebuie să-l piardă pe unchiul Ben, şi apoi să mai treacă printr-o perioadă de puţoism şi nesăbuinţă, ca să înveţe să-şi folosească puterile într-un mod responsabil.
DE ACELASI AUTOR Pitici monumentali Moştenirea lui ’68 Teatrul existenţial Griffith a murit de mult, dar trăiască Griffith!Acest mit, ale cărui detalii s-ar putea să fie deja mai bine întipărite, în minţile mai multor copii şi adolescenţi, decît ale miturilor biblice (deja, în 1965, adică după numai trei ani de la prima sa apariţie într-un comicbook, un sondaj din Esquire îl găsea pe Spidey la fel de popular, printre studenţii americani, ca Dylan şi Guevara) – acest mit e repovestit într-un mod foarte aşezat. Cu totul ia două ore şi un sfert, din care trec
