Citiţi, vă rog, următorul fragment, încercînd să vă păstraţi stăpînirea de sine. Baubaul din poveste e doar rodul imaginaţiei unei scriitoare americane contemporane, şi nu un individ real, aşa cum aţi putea crede: „Acum îl vedeam mai bine, deşi chipul îi era încă în umbră. Purta o cuşmă ascuţită verde cu auriu, pe care era prinsă deasupra frunţii o fibulă grea, cu o piatră preţioasă, şi o tunică din catifea aurie, cu umerii marcaţi şi cu un guler verde, înalt, sub bărbia masivă. Giuvaierul de pe frunte şi firele aurii din ţesătura gulerului străluceau în lumina focului. O mantie de blană albă îi învelea umerii, prinsă cu o broşă de argint, de forma unui dragon. (...) Gura – am remarcat – era închisă într-un zîmbet dur, rubinie şi uşor curbată sub mustaţa sîrmoasă, închisă la culoare. (...) Îşi îndreptă umerii, chiar mai orgolios, şi mă privi drept în faţă, în semiobscuritatea care ne despărţea. – Eu sînt Dracula, spuse el“. Pentru ca prezentările să fie complete, voi adăuga faptul că naratorul îngrozit al scenei este istoricul englez (trăitor în Statele Unite) Bartholomew Rossi. Alături de celebrul vampir valah, el e unul dintre protagoniştii best-seller-ului american The Historian (2005), tradus şi la noi, la RAO, cu titlul Colecţionarul de istorie (2006). Autoarea cărţii, Elizabeth Kostova, este o scriitoare cu studii la Universitatea Yale. A lucrat la acest roman de debut (de şapte sute de pagini format A4!) timp de zece ani, bucurîndu-se acum de celebritate internaţională. Ce-i drept, cartea e scrisă admirabil, cu naratori multipli, planuri epice şi cronologice intercalate, suprapuse şi interrelaţionate într-un mod impecabil. Kostova are stofă de prozatoare autentică. Motivul pentru care mă refer aici la volum vine însă dintr-un sentiment de alertă, declanşat mie de succesul constant (iată, şi în zilele noastre!) al temei vîrcolacului român în lume şi, cu pr