Actuala disputa politica nu este un dialog constructiv intre oamenii care au opinii diferite, dar urmaresc interesul national, ci un schimb de lovituri pe viata si pe moarte, intre dusmani care nu se mai pot intelege.
Motivul este destul de simplu, vietile politice a doi presedinti ori poate chiar soarta tinerei noastre democratii, depind de ceea ce vor face romanii pe 29, la referendum. Atunci unul dintre ei, cel care a pierdut, va parasi scena politica.
Daca referendumul va demite presedintele suspendat, acesta va trebui sa plece. Daca nu, chiar daca ar vrea Crin Antonescu sa isi retraga vorba, ii va fi dificil sa explice alegatorilor de ce nu se retrage de pe scena politica, cum a promis, daca Basescu se intoarce la Cotroceni. Astfel, fiecare isi joaca ultima carte si numai unul poate castiga.
Orice om are creierul setat pe invatare, in viata el tot invata, mai mult sau mai putin, fiecare pe domeniul de interes. Astfel ca fiecare are o experienta si un talent unic, care candva poate fi de folos, precum talentele prietenilor in povestea lui Harap Alb.
Astfel, Crin Antonescu a ales sa mearga pe mana celor care vor o schimbare la Cotroceni, un tap ispasitor. O mana cam nesigura, ce poate fi afectata si de faptul ca UE ne-a aratat cartonasul, o mana in care pot fi chiar interese divergente.
Am auzit voci nemultumite chiar intre membrii PSD, care ar prefera sa scape de obligatia lor de a-l sustine pe Crin Antonescu la prezidentiale in favoarea unui candidat propriu sau a unuia confirmat prin preferintele electoratului precum Oprescu.
Mai sunt si printre liberali unii care nu agreeaza modul in care este condus partidul, de alianta ciudata dreapta-stanga. Oricum, probabil acestia sunt o minoritate, ce nu va influenta semnificativ situatia.
Mana este nesigura mai ales dinspre electorat, ca
