… New Orleans – Indianapolis – New York – Strasbourg –Viena – Deva – Orastie. Avioane, TGV-uri, autobuze, taxiuri. Caldura mare. Bere rece. Din difuzoare montate pe Dacii rablagite rasuna “Veau o tara ca afara!” Zic oamenii astia ceva.

Spune-se ca romanii n-au fost niciodata mai polarizati. Nimic mai fals. Vrem cu totii « o tara ca afara ». Din punctul asta de vedere, suntem uniti in cuget si-n simtiri.

Istoria nu are simtul ridicolului.

Sa recapitulam : Tara e tara pentru ca defineste/imprejmuieste un spatiu care, la randul sau, il defineste/imprejmuieste pe locuitor. (Heidegger comentandu-l pe Holderlin : « In chip poetic lcouieste omul pe acest pamant.) Tara noastra, precum viata lui Kundera, e intotdeauna in alta parte. Tara noastra ravneste sa fie o alta tara. Romania ravneste sa nu mai fie Romanie. Inlauntrul ravneste la exterior. Asta da romanitate : sunt roman pentru ca vreau sa fiu altfel ; ca afara. Neamt, probabil.

Vreau o tara ca afara. Una normala, in care avioanele si autobuzele vin la timp, plagiaturile te cufundan intr-o mare de rusine, masinile nu te calca pe trecerea de pietoni, si-n general prostia se pastreaza in limitele suportabilului.

Daca vrei o tara « ca afara », te comporti in consecinta : Iti iei doctoratul pe bune ; daca semnezi pe liste de intelectuali, te asiguri mai intai ca ai macar Bacalureatul ; cand faci pipi, faci in pisoar, nu plimbi jetul pe langa ; nu te scobesti in nas in public, etc. Simplu spus, daca vreti sa fiti romani, incetati sa mai fiti romani. Ca romanul nu s-a nascut doar poet. Romanul s-a nascut, dintotdeauna, in alta parte.

Romanul e roman tocmai pentru ca nu vrea sa fie roman. Vrea o tara ca afara.

Asta e culmea patriotismului : sa fii pentru ca nu vrei sa fii

… New Orleans – Indianapolis – New York – Strasbourg –Viena – Deva – Orastie. Avioane, TGV-uri, autobuze, taxiur