Întreprinderile mici şi mijlocii ar trebui să fie motorul economiei, dar cu toate că din punct de vedere al ocupării forţei de muncă IMM sunt în linie cu ponderea medie europeană de două treimi din total, totuşi există o problemă în ceea ce priveşte contribuţia IMM la valoarea adăugată brută, care în România este de 54%, în timp ce la nivel UE-27 e mai aproape de 60%. E clar ce se întâmplă. Economia românească e dominată de principiul Big is beautiful, adică de marii clienţi politici sau cum a zis Iliescu de capitalismul de cumetrie.
Asta nu-l opreşte însă pe Leszek Balcerowicz, artizanul reformelor din Polonia, să enumereze în cartea sa "Libertate şi dezvoltare" atuurile întreprinderilor mici. Acestea sunt cel mai adesea firme capitaliste de tip clasic, unde proprietarul este totodată şi managerul firmei. Asta face să nu se manifeste nici fractura dintre proprietari şi conducerea întreprinderii, nici probleme generate de un eventual conflict de interese sau necesitatea ca proprietarii să supravegheze activitatea managerilor. Acestea sunt – potrivit lui Balcerowicz – complicaţii specifice marilor întreprinderi.
Întreprinderile mici sunt importante şi pentru că dimensiunile le permit o luare rapidă a deciziilor. În marile corporaţii, aparatul administrativ dispune de o serie de drepturi ce decurg tocmai din dimensiunea societăţilor, ceea ce face ca ele să funcţioneze greoi. Prin urmare, o economie în care firmele mici au o pondere mare poate să reacţioneze mai repede şi mai flexibil la şocurile exterioare.
Structura oricărei întreprinderi este mai mult sau mai puţin ierarhică, în ea existând superiori şi subalterni. În economia de piaţă, relaţiile dintre întreprinderi se supun principiului furnizor-client, adică principiului pieţei. Dacă avem două economii de dimensiuni egale, cea în care avem mai multe întreprinderi mici este, proporţ
