★★ ★★ Cornel Regman, Reflexii şi reflexe, aforisme vesele şi triste, ediţia a doua revăzută şi adăugită, îngrijirea textelor, notă asupra ediţiei şi notă bio-bibliografi că de Ştefăniţă Regman, cuvânt-înainte de Alexandru Paleologu, postfaţă de Emil Hurezeanu, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2011.

Este o delectare să citeşti (sau să reciteşti) "aforismele vesele şi triste" ale lui Cornel Regman. Pe multe le-am şi auzit, rostite chiar de autor. Eram de faţă – eu şi alţii – (prin anii ‚70) când Cornel Regman, vorbind de românii aflaţi în vizită în Germania, a spus că aceştia "beau bier cu fugiţii". Ce-am mai râs cu toţii atunci! Ceea ce atrage în mod special atenţia este marea cantitate de dinamită politică aflată în aceste aforisme:

Iată, ca remarcă, o referire la mortificarea presei în timpul lui Ceauşescu: "Cu România liberă asta, doar la Decese ce mai e niţică viaţă!"

Sau iată o evaluare (datând din 22 decembrie 1987!) a binefacerilor comunismului: "Fiind eliberaţi mai târziu decât ruşii, suntem cu 30 de ani în urma înapoierii lor. Dar avem – pe cât se pare – toate şansele să-i ajungem şi chiar să-i întrecem."

Mai transcriu câteva: "Industria română e sublimă, dar ne omoară cu desăvârşire."; "Televizorul la noi – o adevărată cutie a Pandorei. O deschizi şi năvălesc lighioanele."; "În România, tot ce nu există este din import, iar tot ce există este de export."; "Se spune despre norocoşi că au mâncat c... când au fost mici. Realitatea e că pentru a fi norocos sub comunişti trebuie să mănânci c... tot timpul." Ironiile la adresa a ceea ce s-a întâmplat în România după 1989 sunt şi ele caustice: "Bucureşti – spaţiu mineritic..."; "Azi în Timişoara, poimâine în toată ţara!";

*** Nicolae Coande, VorbaIago, Târgu-Jiu, Ed. Măiastra, 2012 (versuri).

* Octavian Soviany, Arhivele de la Monte Negro, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2012 (proză poe