Republica Socialistă România – cum se numea oficial România în 1989 – era STAT. Înainte de 1989 România avea o economie solidă, chiar concurenţială. Avea INDUSTRIE (fără ghilimele)! Combinate, uzine şi fabrici ale căror produse „made in Romania” erau solicitate de ţări de pe toate meridianele lumii, inclusiv de ţări cu industrie posesoare de tehnică de vârf. Aveam o economie puternică, aşa cum n-a avut niciodată România înainte de război şi nici după 1989 (mai ales după 1989!). Exportam în peste 134 de ţări de pe glob. Astăzi, suntem simplă piaţă de desfacere a ciurucurilor occidentale, iar românii, consumatorii-sclavi, care asigură un trai boieresc uzurpatorilor de neam şi ţară.
Bună, rea, cum era, Industria Românească – EXISTA! Parafrazându-l pe Caragiale, acum „există, dar lipseşte cu desăvârşire!”
În urma „privatizărilor” capitaliste, astăzi, România a ajuns pe marginea prăpastiei, cu cea mai mare datorie din întreaga sa istorie milenară. În România postdecembristă jaful, corupţia şi hoţia de stat au atins cote alarmante, extrem de îngrijorătoare, care nu au fost înregistrate nicicând. Ţiganii, clanurile mafiote, „băieţii deştepţi” şi organismele mondiale financiare fac „legea hoţiei” în ţara noastră, iar cine îndrăzneşte să se opună devine rasist, xenofob, antisemit (?) şi este şters din catalog de cei care fură şi câştigă alegerile.
E vorba de Partidul România Mare şi susţinătorii lui. Suntem singura formaţiune politică necompromisă de după revoluţie şi care promovează consecvent sentimentul naţional ca stare de existenţă şi exprimare.
Cu sau fără Băsescu, jefuitorii de ţară şi apucăturile politice barbare se repetă de la o legislatură la alta într-un spectacol de circ ridicol şi descalificant, iar din păcate românii au ajuns la un nivel de lehamite care nu le mai stârneşte dorinţa de vot.
Politica lui “fie ce-o fi” sper să nu
