Ar fi putut să îşi treacă în cont şi o a patra medalie, la Amsterdam, în 1928, dar a renunţat din cauza furiei şi a pierdut în faţa finlandezului Onni Pellinen.

Carl era o persoană foarte inteligentă şi nimeni nu îl întrecea din punct de vedere tactic. Era uşor rebel, iar printre sportivi au circulat poveşti despre nenumărate glume făcute de suedez.

Abilitatea de a se concentra a lui Westergren era unică, sportivul fiind mereu în gardă în faţa unei prize a adversarului. A ajuns rar în situaţii dificile, iar spectatorii puteau număra pe degetele de la o mână situaţiile periculoase în care l-au văzut pe Carl. Priza lui favorită din poziţia stând era la nivelul centurii, profitând din plin de puterea lui.

Carl stăpânea şi arta de a-şi enerva adversarii. Obişnuia să aştepte în colţul saltelei în timpul prezentării, masându-şi intens braţele. Apoi se uita "de sus" la adversar, se trăgea de echipament cu degetele mari de la mâini, scotea pieptul la înaintare şi spunea: "Considerând cât de puternic mă simt azi, nimeni nu mă poate învinge!".

Carl Westergren a fost un mare sportiv al vremurilor lui, dar nu a putut accepta niciodată faptul că sportul s-a dezvoltat. După retragere, când a fost întrebat ce crede despre noua generaţie de luptători, a răspuns clasic: "E o joacă de copii ce se întâmplă azi!"

După cariera de luptător, Carl a crescut porumbei şi a fost implicat ca artist într-o comedie muzicală la un carnaval universitar. A murit în Malmo, pe 5 august 1958, la vârsta de 62 de ani.

Ar fi putut să îşi treacă în cont şi o a patra medalie, la Amsterdam, în 1928, dar a renunţat din cauza furiei şi a pierdut în faţa finlandezului Onni Pellinen.

Carl era o persoană foarte inteligentă şi nimeni nu îl întrecea din punct de vedere tactic. Era uşor rebel, iar printre sportivi au circulat poveşti des