Vreo patru-cinci femei stau în balcoane, aplecate peste balustradă. Jos, la piscina micului hotel, cei patru-cinci soţi ai femeilor din balcoane se rotesc hăbăuci printre şezlonguri şi umbrele. „La stînga, la stînga, lîngă palmierul ăla!“, ţipă o englezoaică. Bărbatu-său se duce spre stînga, dar ratează locul cu pricina. Cară o geantă lucioasă de plajă, plină cu loţiunile de bronzat, revistele şi apica trebuincioase unei lungi zile de relaxare. În balconul de alături, o nemţoaică îşi îndrumă şi ea soţul prin comenzi scurte. Burtoşi, adormiţi şi uşor mahmuri de la băuturile gratis de aseară, bărbaţii reacţionează lent; mecanisme cu circuitele pe jumătate arse.
E 8 dimineaţa. A început. A început încă o frumoasă zi de vacanţă. Cu manevrele tactice ale cuceririi celor mai bine plasate şezlonguri. Mă rog, loserii care n-au avut grijă să-şi lase prosoapele de la 6 dimineaţa, semn al locului ocupat, semn al cuceritorului definitiv, al primului venit care înfige victorios cîrpa civilizaţională roz cu verde, loserii n-au decît să se mulţumească cu resturile. Învingătorii îşi marchează din timp teritoriul. Nu contează că ocupă aiurea nişte locuri şi apoi nici nu se mai sinchisesc să stea pe ele. Aşa fac cuceritorii, sînt mai aroganţi.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpDupă episodul matinal al aşezării în spaţiu, urmează o bătălie mai grea, corp la corp, de data asta. Alimentarea trupelor. Micul dejun. Dacă nu vrei să fii călcat în picioare de vreo grăsană calcinată de atîta stat la soare, aflată în goană după cîrnaţi şi fasole la 8 dimineaţa, nu te du. Dacă nu vrei un cot în coaste de la vreun burtos în stomacul căruia încă mai bîldîcăie berea de aseară, terorizat de ideea că pîinea e pe sfîrşite, nu te du. Dacă nu vrei să-ţi vomite cu iaurt şi fructe pe papuci vreun copil insolat de ieri, nu te du.
A
