- Diverse - nr. 143 / 25 Iulie, 2012 Un recent studiu prezentat de World Vision Romania, citat de Mediafax – intitulat "Bunastarea copilului din mediul rural” – releva situatia dramatica in care se afla multi copii de la sate. Dupa ce ca, in mediul rural, numarul copiilor este de doar 2,1 pe familie – multe sate romanesti aflandu-se intr-un proces de imbatranire si depopulare –, zece la suta dintre acesti copii din mediul rural spun ca uneori se culca flamanzi, iar un sfert declara ca sunt obositi deoarece au fost nevoiti sa munceasca in gospodarie inainte sau dupa terminarea programului la scoala. Cum ar putea trai acesti copii in conditii normale – apropiate de copiii familiilor prospere de la orase, in privinta calitatii hranei – cata vreme, conform studiului, 12 la suta dintre gospodariile din mediul rural nu au nicio sursa de venit in afara alocatiilor pentru copii? Pe de alta parte, acelasi studiu releva ca aproape doua treimi dintre parintii din mediul rural spun ca isi trateaza copiii acasa, fara a-i duce la medic cand sunt bolnavi, si doar 41% dintre copiii cu varste sub 2 ani sunt vazuti de medic. Alta flagranta inechitate intre copiii de la sate si cei de la orase: accesul la invatamant. Practic, un copil din nu stiu ce colt de tara sau de judet, nu are nicio sansa sa acceada la sistemul superior de invatamant, asa cum este el acum, mai mult sau mai putin performant. Desi, culmea, tocmai in aceste zone exista un potential intelectual remarcabil. Dar ce poate sa faca un copil daca scoala este peste munti si vai, daca invatatorul si apoi profesorul nu stie nici el carte prea multa, daca, daca, daca… Apoi, urgenta numarul unu ar trebuie sa fie si copiii abandonati de scoala. Pentru ca asa se pune problema, nu a copiilor care abandoneaza scoala, ci scolii care abandoneaza copii, prin colturile uitate ale Romaniei. Ar trebui – si asta nu ne-o spune studiul